Cabinet de servicii psihologice


Prima zi de scoala – bucurie sau regret ?

Prima zi de scoala a trecut, dar reflectarea ei pentru copil si pentru adult capata noi valente de fiecare data.

Trecand prin aceleasi emotii atat in calitate de elev, cat si ca parinte, am ales sa sondez mai adanc in semnificatiile subtile ale acestui permanent nou inceput care marcheaza implicit si un sfarsit.

Inceput, deoarece am asemuit prima zi de scoala cu un travaliu premergator unei nasteri si cu expulzarea in concretitudine. Prima zi de scoala incepe cu ceva timp inainte, prin pregatirile care se fac, atat mentale cat si practice astfel incat “procesul nasterii” sa fie cat mai facil pentru toata lumea.

Sfarsit, pentru ca odata cu intrarea in scoala se pune punct vacantei, acelei perioade minunate si magice din “uter”, acelui paradis pierdut de intoarcere la origini si libertata intensa.

Principiul placerii este substituit de principiul realitatii, iar emotiile asociate sunt duble: in primul rand regretul datorat separarii de ceva drag si incorporat, datorat abandonarii sentimentului de plenitudine si rotunjime castigat pe parcursul vacantei, iar in al doilea rand anxietatea patrunderii intr un spatiu aparent ostil care ridica brusc exigentele si asteptarile. Copilul resimte destul de acut normele impuse de educatie cu atat mai mult cu cat libertatea si timpul personal i se diminueaza drastic. Nu mai e vreme de joaca, de desene animate, nu se mai poate culca tarziu, nu se mai poate trezi dupa pofta inimii, are teme si responsabilitati.

Copilul se dezice involuntar de propria copilarie. Principiul realitatii nu este chiar atat de usor de gestionat !

Setarea psihica si mentala pe placere, pe bucuria simturilor din timpul vacantei trebuie reformatata pentru a face loc unui alt soft. Insasi perceptia timpului capata alta dimensiune. Daca in vacanta zilele mai lungi, impregnate cu o multime de activitati interesante, dadeau senzatia copilului ca traieste mult si intens (imaginea mea vizuala este a ceasurilor lui Dali care se scurg prin dilatare), in perioada scolii, timpul se fragmenteaza, zilele seamana unele cu altele si sunt caracterizate de ordine si disciplina: orar, teme, program, afterschool, activitati extrascolare.

Notiunea timpului ramane un construct subiectiv prin excelenta, afectat de ceea ce suntem, de actiunile noastre, de asteptari, de persoanele cu care impartim acest timp. In vacanta copilul face lucruri mai putin rutiniere, mai pasionante iar viteza scurgerii vremii e accelerata. Scoala prin activitatile repetitive da sentimentul ca timpul se scurge mai lent si trairile emotionale sunt mai aride.

Hammond vorbea de “paradoxul vacantelor”. Orice plecare in afara granitelor propriului habitat implica doua dimensiuni: noutatea, ce captiveaza si dinamizeaza fiinta umana, si cantitatea de amintiri noi care la intoarcere dau impresia ca s-a scurs o lunga perioada de timp.

“A cunoaste aceste fenomene ne poate da cateva instrumente pentru a manipula propriile noastre perceptii temporale. A lenevi in pat pana sambata dupa amiaza permite unora sa decomprime timpul, dar poate nu e cel mai bun mijloc de a ii tine la distanta de scoala sau de munca de la serviciu. A face ceva nou incepand de vineri seara si a alterna cu cateva activitati diferite sambata dau impresia, odata ce vine duminica, ca saptamana de munca este déjà departe, in urma noastra…”

Revenind la prima zi de scoala, aceasta capata pentru copil si pentru parinte semnificatia unei noi nasteri, ambii trebuie sa indure in egala masura socul trecerii si sa invete sa se readapteze.

Prima zi de scoala presupune renuntarea impusa la o viata plina de sens si substituirea ei cu o mica “moarte” datorita incorsetarii in reguli. In limbaj psihanalitic copilul se vede nevoit sa abandoneze o mama-sursa a principiului placerii si sa se incredinteze unui tata autoritar, sursa a principiului realitatii. Idealul pentru gestionarea trecerii este ca in esenta copilul sa isi dezvolte capacitatea de a integra in egala masura ambele principii care ii sunt benefice pentru cresterea sa matura si armonioasa.

Sunt tipuri de copii pentru care inceputul scolii poate fi un vis urat, dar sunt si copii care ard de nerabdare sa si regaseasca colegii, profesorii si cadrul formal care dau sens unui prea plin emotional trait pe parcursul vacantei.

Daca prima zi de scoala reprezinta un prag semnificativ la nivel general, asta nu inseamna ca toti il vor resimti la fel sau vor avea aceleasi reactii. Doar ca este important ca parintii sa stie dinainte ce obstacole pot aparea in aceasta trecere, care sunt cauzele si mai ales care sunt instrumentele ce faciliteaza copilului demersul de reimprietenire cu mediul aparent ostil al scolii.

Recomand ca pe parcursul vacantei, dincolo de activitatile strict legate de joaca si relaxare, sa fie inserate si activitati didactice, educative care sa il mentina pe copil imersat in principiul realitatii: continuarea studiului limbilor straine, disciplina data de practicarea periodica a unui sport individual sau de echipa, lectura, inscrierea la ateliere de cunoastere in diferite domenii, alocarea unui timp echilibrat pentru efectuarea temelor de vacanta, intalniri periodice cu colegii de scoala etc.

Numai asa vom creste sansele de adaptare rapida si eficienta intr un an nou de invatamant, iar adultul va trai bucuria inceputului alaturi de copil.