Cabinet de servicii psihologice


Ce e de facut daca petrece prea mult timp in afara cuplului nostru?

Timpul petrecut in cuplu a devenit o reala provocare datorita ritmului vertiginos in care se deruleaza lucrurile. A petrece timp de calitate in doi reprezinta aproape un lux, un  lux pe care nu si-l mai permit multi, mai ales cand partenerii  sunt de ceva vreme impreuna si s-a instalat un anumit nivel de rutina.

Rutina, otrava intimitatii de cuplu, duce la atitudini variate de fuga din cuplu. Evident este mai comod sa fugi decat sa gasesti solutii de remediere a situatiei. Remedierea situatiei ar presupune maturizare si deschidere catre nou. Iar pana la un anumit punct obisnuinta satisface totusi o trebuinta profunda de siguranta, chiar daca intr-un mod distorsionat. Mentalitatea ca “mai bine intr-un iad cunoscut, decat in necunoscut” sta la baza multor relatii golite de seva si autenticitate.

Dar cum putem evita intimitatea din cuplu?

1.Lucrand intens la propria cariera sau implicandu-ne in multe proiecte, activitati, relatii care sa ne solicite acaparator prezenta in afara caminului.

Astfel putem apela mai mult sau mai putin constient la oboseala sau la modalitati care ne extrag masiv energia. Lipsa de chef, demotivarea devin protectii confortabile pentru tulburarile din cuplu, pentru plictiseala si pentru rutina. In plus oboseala este o scuza/ acuza perfecta in raport cu societatea axata numai pe randament si rezultate. O astfel de scuza se poate transforma cu usurinta intr-o calitate, uneori virtute.

Femeia este obosita deoarece se dedica familiei, cu cat se dedica mai tare, cu atat are “sansa” sa se simta epuizata mai repede, iar tinerea la distanta a celuilalt este perfect justificata. De asemenea barbatul cu cat munceste mai mult, cu atat ii scade nivelul de energie, dar nu pot exista reprosuri deoarce el intretine familia. Evident vorbim aici de familia traditionala. Sa nu uitam ca rolurile pot fi usor inversate, dar substratul oboselii ramane acelasi. Acesta e doar primul pas catre o comunicare sexuala esuata si alte disfunctii ale intimitatii.

2.Preocupandu-ne de diferite  lucruri chiar in interiorul caminului, cum ar fi o prea mare concentrare pe copii, sau  pe jocurile de calculator, neglijand astfel partenerul chiar sub privirile acestuia. In aceasta situatie distantarea e subversiva, insidioasa,  fiind cu atat mai dureroasa. Partenerul este cu noi, dar de fapt nu este. Singuratatea in doi ucide lent si constant. Si nici macar nu ai ce sa ii reprosezi, el/ ea este acolo, langa tine, doar ca face altceva, cum ar fi sa se joace ore in sir la calculator sau sa exagereze rolul parental in detrimentul rolului de partener in cuplu. Cati parinti nu dorm cu propii copii uitand ca patul ar fi bine sa il imparta cu partenerul de viata?

Drogul jocurilor de strategie, apanaj aproape exclusiv masculin,  a zguduit stabilitatea multor cupluri, in care dintr-odata celalalt s-a vazut inlocuit de o lumea virtuala, mult mai ofertanta si mai terapeutica decat viata reala. Primul impuls este sa incerci sa ii lasi libertatea de desfasurare: “doar nu face nimic grav, s-a intors de la serviciu, e obosit, se relaxeaza si el; in timpul asta eu ma pot uita la serialul preferat”.  Dar se scurg zilele si dependenta de calculator creste, pe masura ce scade comunicarea cea mai elementara cu partenerul. Orele de calculator ajung incet incet sa se prelungeasca in noapte, uneori chiar spre dimineata si patul ramane gol langa tine. E adevarat, el este in casa, nu te insala cu nimeni “iubito, dar chiar nu intelegi, nu vezi ca nu ma duc la femei?”. Si totusi e perfect absent, iar intimitatea a fost strangulata miseleste.

Nu exista solutii universal valabile pentru astfel de situatii. Au fost cupluri care aflate pe muchie de cutit au luat urmatoarea decizie: ea a ales sa intre alaturi de el in joc pentru a-i fi pe plac si pentru a nu mai resimti atat de acut singuratatea. Daca modalitatea asta a functionat in profunzime nu putem sti, dar cert este ca mariajul a fost salvat de un divort iminent. Au fost si cazuri in care el s-a trezit la realitate, ceva l-a scuturat, probabil pericolul pierderii ei, si lucrurile s-au intors la normal. Depinde foarte mult de inteligenta cuplului si de dorinta de a rezolva constructiv problemele. Si iar ne intoarcem la comunicare, alfa si omega in toate relatiile.

Dar ce se poate face concret pentru a dobandi mai mult timp de calitate cu propriul partener?

-Daca parerea celuilalt chiar conteaza, putem renunta la anumite vicii sau obiceiuri care ii displac partenerului; e mai greu cu dependentele, adevarat, dar macar le putem analiza si cauta cauzele mai profunde, sau sa incercam sa le subsituim cu obiceiuri care sa placa amandurora

-Mai bine ne iertam, decat sa afisam atitudini ostile sau razbunatoare care distrug incet si sigur

-Putem sa ne surpindem partenerul facand ceva dragut sau bun sau ceva la care el nu s-ar astepta (planificarea unei excursii secrete)

-Cautam activitati relaxante pentru amandoi (film, teatru, concerte, plimbari, evadari din oras, iesiri la restaurant)

-Nu uitam sa fim ludici oridecate ori avem ocazia (sa razi in mod autentic impreuna cu celalalt pastreaza prospetimea si vitalitatea)

-Pastram atingerile nonerotice (poti sa evaluezi gradul de intimidate dintr-un cuplu dupa frecventa atingerilor spontane dintre parteneri)

A-ti pastra cuplul intr-un echilibru sanatos este cu siguranta o arta, insa trebuie tinut cont si de dorinta comuna, impartasita de a ramane impreuna. Fara a face apologia separarilor oficiale sau neoficiale, daca aceasta dorinta s-a stins, ar fi chinuitor sa ramanem agatati intr-o relatie probabil devitalizata iremediabil.