• Slider Image 1

Cabinet de consiliere psihodinamica


Cum sa recunoastem anumite tulburari sau simptome ?

ANGOASA – ansamblu de sentimente si de fenomene afective caracterizate printr-o teama reala sau imaginara privind o mare nenorocire sau o mare suferinta in fata carora persoana se simte fara mijloace de reactie si in totala neputinta de a se apara

ANOREXIE – tulburare a conduitei alimentare caracterizata printr-un refuz mai mult sau mai putin sistematizat de a se alimenta, intervenind ca mod de raspuns la conflicte psihice

ANXIETATE – stare emotionala de tensiune nervoasa, de frica, cu o intensitate puternica, slab diferentiata si adesea cronica; spre deosebire de frica, al carei obiect este bine cunoscut de catre persoana aflata in suferinta, in anxietate obiectul este extrem de difuz,  generalizat si slab diferentiat sub aspect cognitiv.

APARARE – act prin care un subiect confruntat cu o reprezentare insuportabila o refuleaza (o trece in inconstient), din cauza ca ii lipsesc mijloacele de a o lega, printr-un travaliu al gandirii, de celelalte idei.

ASTENIE – stare de oboseala generala, fizica si psihica, care se asociaza cu o diminuare a dinamismului psihomotor, cu o relaxare a atentiei si un deficit al vointei.

ATAC DE PANICA – criza acuta de angoasa care se manifesta printr-un debut brutal, fara  factor declansator, are o durata scurta, se traieste ca o indispozitie intensa, o senzatie de pericol, de moarte iminenta si poate simula o patologie somatica: palpitatii, jena respiratorie, transpiratie, vertij.

AUTISM – repliere a subiectului asupra lumii sale interioare, refuzand astfel contactul cu lumea exterioara.

BULIMIE – tulburare de comportament alimentar caracterizata prin accese incontrolabile de foame excesiva, cu absorbtie masiva si neintrerupta de mari cantitati de hrana, urmate de vomismente provocate sau de adormire.

COMPULSIE – tendinta interioara imperativa care il determina pe un subiect sa indeplineasca o anumita actiune sau sa se gandeasca la o anumita idée, in timp ce si-o interzice in mod constient; merge de cele mai multe ori in tandem cu ideile obsesive.

DEPENDENTA – tendinta de a cauta ajutor si protectie, de a se increde in celalalt in luarea unei decizii, prin pierderea de maturitate sau de autonomie.

DEPRESIE – tulburare mentala caracterizata printr-o modificare profunda a starii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii.

DISPERARE – sentiment de delasare, abandon, resimtit intr-o situatie critica necesitand un ajutor din afara si determinandu-l pe subiect sa ceara ajutorul, un sprijin social sau psihologic.

DOLIU – stare de pierdere a unei fiinte dragi, asociata cu disperarea si durere morala, putand determina o veritabila reactie depresiva si necesitand un travaliu intrapsihic pentru a fi surmontata. In doliul normal se traverseaza succesiv etapele de negare, disperare, depresie si adaptare, datorita proceselor de dezinvestire, interiorizare si identificare a obiectului pierdut, de culpabilitate apoi de detasare finala. Cand are loc un blocaj al travaliului cu prelungirea fazei depressive, atunci se poate vorbi de un doliu complicat, iar cand subiectul ramane fixat in faza de negare sau prelungeste mahnirea profunda mai mult de doi ani, afectandu-i sanatatea psihica, atunci se instaleaza doliul patologic.

FOBIE – teama irationala si continua de un subiect, de o fiinta vie sau de o situatie determinata care, in ele insele, nu prezinta niciun pericol.

NEVROZA – tulburare mentala despre care subiectul ramane dureros de constient si care nu vatama profund functiile esentiale (exemplu: tulburari anxioase, panice si fobice; tulburari obsesiv compulsive, tulburari isterice, tulburari somatoforme si tulburari depresive si reactionale la stress)

PSIHOTERAPIE – orice utilizare de mijloace psihologice pentru a trata o tulburare mentala, o inadaptare sau o tulburare psihosomatica; implica trei termeni esentiali: pacientul purtator de simptome sau inadaptat, operatorul terapeutic, in acelasi timp depozitar de cunostinte si al unui savoir faire specializat, si un mijloc privilegiat de comunicare.

PSIHOZA – maladie mentala grava, care vatama in mod global personalitatea pacientului si cel mai adesea justifica o luare in sarcina terapeutica intensiva, uneori cu necesitatea spitalizarii contra vointei pacientului.

SANATATE MENTALA – capacitate a psihismului de a functiona in mod armonios, agreabil, eficient si de a face fata cu suplete situatiilor dificile, putandu-si regasi echilibrul.

SIMPTOM -  fenomen subiectiv care, pentru psihanaliza, constituie nu semnul unei maladii, ci expresia unui conflict inconstient.

SOMATIZARE – tendinta de a trai si de a exprima o suferinta somatica drept raspuns la stres sau la un traumatism psihic.

STRES – stare de tensiune acuta a organismului obligat sa-si mobilizeze defensele spre a face fata unei situatii amenintatoare.

SOC PSIHIC – stare de sideratie afectiva si emotionala, cu incapacitate de raspuns adaptat, ca urmare a aparitiei neasteptate si brutale a unui eveniment care constituie un traumatism psihologic major.