Cabinet de servicii psihologice


Dating ul online – ce ne indeamna catre construirea unei identitati virtuale pentru a relationa si socializa?

Ca poarta numele de “sentimente”, “tinder”, “ok, cupid”, “prima love”, “match”, “mysinglefriend”, “letsbond”, toate aceste spatii de intalnire online contribuie la consolidarea vietii noastre amoroase, pe linia fireasca a evolutiei tehnologice actuale.

Ce anume determina utilizatorii sa isi creeze o identitate speciala pentru a interactiona direct sau indirect?

Iata un subiect de dezbatere care ramane deschis si ofertant pentru un studiu aprofundat.

La o prima vedere se contureaza doua categorii de motive.

In primul rand motivele constiente, deliberate, voluntare, relativ asumate.

In grupul de cunoscuti sansele de a cunoaste pe cineva nou sunt din ce in ce mai reduse, in genereal ne invartim intre aceiasi oameni, din dorinta confortabila de a experimenta un sentiment de familiaritate si constanta.

Multi ne-am pastrat prietenii din copilarie sau adolescenta, dar cand vine vorba de a initia o relatie de tip erotic ne dam seama, uitandu-ne in jur, ca fiorul noutatii lipseste. Curiozitatea ramane o trasatura de personalitate care trebuie hranita in permanenta, iar atunci cand lipseste sursa de inspiratie, o reinventam.

In plus online-ul ofera nesperata ocazie sa porti conversatii variate, cu o multitudine de alte identitati virtuale, in orice moment: pe strada, in metrou, la semafor, in deplasare, in aeroport, folosindu-te in acelasi timp de tehnologia cea mai trendy de care dispui.

Astfel se produce o aparenta economisire de resurse, in special cele legate de timp, incercandu-se pastrarea pe wishlist doar a persoanelor cu profil compatibil: varsta, statut marital, semnalmente fizice, obiective, asteptari.

Sarind astfel peste preludiul social, potentialele cupluri care se formeaza par a fi mai disponibile catre implicare, pornind de la premisa ca macar pe internet se potrivesc la nivel de gusturi, aspiratii, cautari, preferinte, interese. Sexul joaca un rol central in toate aceste cautari virtuale, de cele mai multe ori fiind chiar miza declarata direct.

Foarte multi barbati transmit franc, inca de la inceputul unei conversatii, ca ei nu isi doresc decat o iubita secreta sau o relatie extraconjugala. Ma intreb daca acest obiectiv transparent isi gaseste concretizarea practica cu sanse reale de succes ? Este destul de dificil de facut un studiu longitudinal cu toti cei interesati exclusiv de o variatie sexuala in cuplul conjugal, dar ar fi interesant.

A doua categorie de motive sunt cele mai putin constiente, care impulsioneaza subliminal si de care persoana nu isi da seama in prima instanta.

In spatele identitatii virtuale, stima de sine creste in mod artificial, imaginea propriei persoane se imbunatateste, fanteziile neexprimate verbal ies la iveala cu mai multa indrazneala prin limbajul scris, frustrarile pot fi varsate terapeutic intr-un spatiu protejat in care nimeni nu ne poate judeca sau condamna pentru ceea ce suntem si ceea ce simtim. Toate aceste motive pot actiona simultan in directia online-ului.

Este vorba cumva de vreun regres emotional care ne aduce in stadiu de copil rasfatat, mofturos, capricios, axat pe satisfacerea nevoilor primare, care se bucura de o libertate aparent neconditionata ? Devine astfel spatiul online o mama “suficient de buna” care permite copiilor sai sa se mai bucure inca de mirajul dependentei de sanul linistitor ?

Atunci toti “copiii” abonati la tinder, sentimente, ok, cupid, ar trebui sa traiasca o stare infinita de satisfactie si placere orala. In realitate marea majoritate a celor care abordeaza astfel de site-uri este nemultumita ca lucurile nu decurg conform asteptarilor, motivand ca “nu se leaga povestile”. Curg zeci de mesaje zilnic intre destinatari  anonimi, dar distanta de la o simpla conversatie de intercunoastere si interdezvaluire la o intalnire fata in fata variaza de la situatie la situatie in functie de o multitudine de factori. Interlocutorii se pot vedea dupa cateva zile de la momentul initierii conversatiei virtuale sau se pot vedea dupa luni. De asemenea multi nu trec de prima sau a doua intalnire si nu vor sau nu pot sa se angajeze intr-o relatie de durata. Si reiau procesul in bucla de la primul pas. Astfel, ceea ce parea la inceput o economie de timp prin eludarea preludiului social, se transforma intr-o mare risipa de resurse, impreuna cu consecintele adiacente: demotivare, indisponibilitate pentru a investi, nerabdare, impulsivitate si reactii neadecvate fata de ceilalti.

Ce face ca o relatie virtuala sa prinda contur si miez, sa ia amploare, sa se transforme intr-o poveste autentica, de calitate ?

Similaritatea in interese sau hobbiuri? Apropierea ca varsta sau nivel de educatie ? Atractia fizica desprinsa intr-un anumit moment doar din poze ? Modul ingrijit, cursiv, coerent in care se leaga in scris subiectele de discutie ? Absenta greselilor gramaticale sau ortografice ? O anumita forma de umor pe care o inteleg doar internautii ?

Un raspuns simplist ar fi naturaletea, spontaneitatea si familiaritatea care se creaza in cuplul virtual. Chiar daca cei doi nu se vad in prima instanta, se instaleaza un tip de energie speciala care curge sau nu, care fluidizeaza apropierea sau o face mai anevoioasa, care poate angrena chiar si o incredere in celalalt in forma incipienta sau o respingere fara justificare.

Aceste aspecte cu  siguranta nu sunt constiente. Si ele pot explica de ce unele conversatii mor inainte de a incepe, desi par promitatoare, de ce unii interlocutori se retrag fara nicio explicatie, de ce unii reapar subit dupa o perioada de absenta, incercandu-si norocul. Dincolo de energia transmisa in scris, in spatele ecranului protector de laptop, tableta sau smartphone, este vital ca aceasta energie sa se mentina si ulterior, fata in fata.

Uneori se intampla, uneori nu. In cazurile fericite in care se intampla, explicatia rezida in coerenta dintre identitatea virtuala si identitatea reala. Cine suntem in scris, suntem si in realitate. In cazul in care aceasta energie dispare, odata cu intalnirea reala, inseamna ca, la un anumit nivel, au existat discrepante si o lipsa de coerenta virtual/real. Este posibil ca persoana sa performeze mult mai bine in zona online, unde se simte protejata, si mai slab sub presiunea sociala. Doar ca aceasta presiune sociala ramane cel din urma judecator.

“Noi nu ne intalnim intamplator. Noi intalnim doar acele persoane pe care deja le cunoastem in subconstientul nostru” (Freud).

Chiar si virtual atragem acei oameni pentru care suntem pregatiti psihic in acel moment. Se spune ca fiecare persoana care apare in drumul nostru este sau o pedeapsa, sau un cadou, sau o lectie de viata. Tine de noi sa identificam corect apartenenta/tipologia celor cu care ne intersectam si sa ne raportam la ei ca atare.

Poate de aceea unele situatii generate de intalnirile online sunt atat de radical diferite : unii se plac profund de la prima intalnire si se lanseaza intr-o relatie autentica, unii intra, ajutati de “compulsia la repetitie”, in acelasi tipar de cautare de relatii, iar altii sfarsesc tragic prin crime aberante (evident acestea fiind exceptiile).

Cu siguranta datingul online aduce in sine mai multe avantaje decat dezavantaje, dar trebuie abordat cu o doza de precautie. Precautie in a-l cataloga pe celalalt, precautie in a te lasa tu insuti absorbit de cautari multiple, precautie in a face transferuri afective sau proiectii pe persoane care sunt cu totul altfel in realitate decat in imaginatia noastra, precautie in a ne autodezvalui.

Idealul ar fi ca regulile jocului sa fie prestabilite pentru evitarea unor riscuri inutile, dar atunci cand vine vorba de relatii interumane cea mai sigura regula este ca nu exista reguli.