Cabinet de servicii psihologice


“Iubire si munca… munca si iubire, asta e tot ce exista” sau Influente psihanalitice in alegerea carierei

De ce omul este atras de o profesie sau alta ? Care sunt factorii care il influenteaza in alegerile profesionale pe care le face ? Este vorba numai de educatie, de mediu, de influentele familiei sau a grupului de apartenenta, de structura de personalitate? Cat din decizia de a urma un anumit drum profesional poarta amprenta constientului si cat anume sta sub semnul inconstientului ?

Literatura de specialitate a conturat cateva teorii sau modele teoretice care s-au centrat pe conceptul de cariera/ vocatie.

John Holland elaboreaza o tipologie prin care explica rolul factorilor de personalitate in luarea deciziilor privind cariera pentru el existand 6 tipuri de personalitate prinse intr-un hexagon realist, investigativ, artistic, social, intreprinzator, conventional, realist.

Un punct de referinta il reprezinta teoria ancorelor carierei a lui Edgar Schein, acesta intelegand prin ancora imaginea de sine a persoanei privind rolul jucat in activitatea de munca. In urma confirmarilor succesive in timp anumite componente devin definitorii pentru individ si ajung sa fie inalt valorizate, astfel incat imaginea concept va constitui un important reper de selctie in cariera.

Potrivit teoriei lui Donald Super valorile profesionale joaca un rol esential in ghidarea deciziilor si actiunilor privind cariera.

Anne Roe in 1957 sustine ca experientele din copilarie activeaza, intretin si intaresc anumite trebuinte ce vor influenta alegerea vocationala de mai tarziu. Ea a avut in vedere relatia de interactiune dintre trei componente: experientele din copilarie, dezvoltarea personalitatii si alegerea vocationala. Spre deosebire de teoria lui Super care nu acorda o importanta deosebita evenimentelor care se petrec in viata persoanei pana la varsta de 11 ani, Roe considera ca tocmai influentele de pana la 11,12 ani sunt surse explicative pentru alegerile vocationale. Din punctul ei de vedere predispozitiile innascute ale persoanei au tendinta de a extinde si directiona energiile psihice ale copilului printr-o modalitate specifica.

Roe a constatat in urma studiilor comparative intre biologi, fizicieni si chimisti, facute cu tehnici proiective, ca un numar mare de biologi proveneau din familii disfunctionale ori din familii care trecusera prin experienta divortului. Biologii au indicat intr-o masura mai mare dificultati in dezvoltarea psihosexuala. Atat biologii cat si fizicienii au declarat ca sunt mai distanti in relatiile cu parintii, comparativ cu cercetatorii din stiintele socioumane. Parintii biologilor si fizicienilor au exercitat un control mai lax, comparativ cu parintii cercetatorilor din stiintele socio-umane. Biologii si fizicenii tind sa decida vocational mai devreme, iar antropologii si psihologii mai tarziu.

Desi psihanaliza a abordat problematica alegerii carierei doar tangential, din punctul meu de vedere bazat pe propria experienta si a celor din jur,  interesele profesionale nu sunt alese la intamplare ci sunt “modelate de forte inconştiente aflate intr-o interrelatie dinamica”. Gabbard ne da exemplul unei femei tinere aflata in terapie la care alegerea carierei de medic a fost profund influenţată de evenimentele din copilărie şi reactia ei la acestea. “Cand avea 8 ani, mama sa a murit de cancer. Fetita, care a fost martora acestei tragedii, s-a simţit neajutorată şi neputincioasă în acel moment, iar decizia de a deveni medic a fost parţial determinată de o dorinţă inconştientă de a câştiga putere şi control asupra bolii şi morţii. La un nivel inconştient, a deveni medic era o încercare de a stăpani în mod activ o traumă traita pasiv. La nivel constient, ea a considerat medicina doar ca un domeniu fascinant şi pasionant” (Gabbard pagina 31).

L. Meadow (1955,apud Tomşa, 1999, Dumitru, 2008) precizeaza ca trasaturile de personalitate, idealurile, aspiratiile unei persoane, interesele si aptitudinile sale sunt esentiale in procesul alegerii si dezvoltarii carierei. Astfel Meadow formuleaza mai multe ipoteze de sorginte psihanalitica:

  • persoanele independente prefera si aleg profesii/ ocupatii care le dau posibilitatea sa aiba initiativă, sa conducă (ex. domeniul afacerilor, politica) ;
  • persoanele dependente prefer si aleg acele profesii/ ocupaţii care presupun subordonare si dirijare (secretar, contabil etc.) ;
  • persoanele inclinate spre agresivitate aleg profesii ce presupun competitie ;
  • persoanele reactive cauta profesii ce presupun un anumit gen de constrangeri ;
  • persoanele supuse obtin mai putine succese in munca lor decat cele agresive;
  • persoanele cu un autocontrol ridicat sunt mai putin multumite de alegerea profesiunii decat cele cu un autocontrol mai scazut.

Un mediu familial protectiv, afectuos in care a crescut copilul, determina mai tarziu alegerea unor profesii si ocupaţii orientate spre oameni si problemele lor, mai putin spre satisfacerea unor nevoi personale. Un mediu familial rejectiv va determina alegerea unor ocupatii orientate impotriva oamenilor sau alegerea unor ocupatii orientate spre oameni, ca  modalitate compensatorie de realizare a unor trebuinte nesatisfacute in copilarie;

In 1948 Szondi teoretizeaza “operotropismul”: alegerea si practicarea unei profesii sunt determinate de o constelatie pulsionala a persoanei care face alegerea. Szondi vede acest operotropism ca un caz mai special al tropismului general, o afinitate particulara catre anumiti stimuli cu radacini biologice, care prestabileste la un anumit nivel alegerea obiectului de iubire, alegerea meseriei, a unei anumite boli sau a modului de a muri.

In completarea lui Szondi, Ulrich Moser dezvolta teoria acestuia in “On the Psychology of Occupational Choice and Occupational Disturbances”(1953). Astfel el distinge intre trei tipuri de forme de operotropism: primar, defensiv si “supapa de siguranta”.

Operotropismul primar desemneaza socializarea prin profesie a tendintelor pulsionale.  O persoana cu tendinte agresive va deveni calau, taietor de lemne sau asistent in disectie la un institute de anatomie.

Moser vorbeste despre operotropism defensiv cand o persoana isi alege o profesie care se potriveste cu mecanismele sale de aparare, ce s-au instalat impotriva nevoilor instinctuale care amenintau eul. Acesta apare la persoanele la care formatiunea reactionala este centrala si unde nevoia de punctualitate, termene, de ritualuri stricte devine folositoare social in cadrul profesiei (exemplu statistician, expert in taxe, corector).

Moser vorbeste de operotropism “valva de siguranta” cand un conflict nevrotic forteaza o persoana sa regreseze libidinal catre puncte de fixatie pregenitale ale dezvoltarii libidoului astfel incat aceste nevoi regresive sa fie gratificate prin meseria aleasa (de ex esecul rezolvarii complexului lui oedip duce la o regresie catre stadiul oral, permitand satisfaceri corespunzatoare in meserii precum bucatar). Alegerea unei meserii nu este determinata insa de o singura forma de operotropsim.

Probabil ca nu exista un raspuns care sa marcheze exact in timp cristalizarea intereselor profesionale sub aspect inconstient, dar cu siguranta, dupa cum am vazut din teoriile anterioare, influente directoare se nasc inca din copilarie. Urmarea unei anumite cariere in plan profesional face parte integranta din identitatea de sine si felul in care aceasta a fost construita. “Identitatea se formeaza progresiv, pe masura organizarii si structurarii informatiilor despre sine si include aspecte legate de caracteristicile innascute si dobandite ale personalitatii, talentele si abilitatile personale, identificarea cu modele, modalitatile de interactiune, de rezolvare a conflictelor, de reglare a comportamentului, rolurilor sociale, vocationale si de gen adoptate de un individ la un moment dat”. Identitatea de sine depinde in masura covarsitoare atat de relatia copilului cu parintele de sex opus, cat si de relatia cu parintele de acelasi sex, competitia parentala transformandu-se intr-un motor energetic. Mai tarziu asupra acestei identitati de sine, deci implicit asupra alegerii profesionale, isi va pune amprenta si relaţia parteneriala (in care alegerea de a intra nu este deloc intamplatoare) ca matrice autoregenerativă ce-si asums parentalitatea (Iolanda Mitrofan, 2004). Alegerea profesiei reflecta imaginea de sine a individului, iar identitatea vocationala devine etalonul maturizarii.

Mi-a retinut atentia un fragment din “Nevroza balcanica” a lui Vasile Zamfirescu. Autorul propune o interpretare psihanalitica a vocatiei de critic a lui Nicolae Manolescu. Pasiunea acestui pentru citit este aproape innascuta, iar cartile pare ca i-au inlocuit jucariile in viata lui de copil (“ceea ce imi amintesc foarte clar este sentimentul de proprietate pe care mi-l trezeau cartile mele”). Plecand de la premisa postulata de Melanie Klein ca jucariile inlocuiesc parintii, “atractia lui Manolescu pentru carti si placerea posesiei vorbesc despre un sentiment de pierdere pe care il compenseaza. Nu este exclus ca aparitia fratelui mai mic cu doi ani si jumatate sa-l fi privat pe N.M. de o parte importanta din afectiunea parintilor. Agresivitatea provocata de aceasta frustrare nu se manifesta, dar fata de parinti reprosul de a fi fost neglijat in favoarea fratelui mai mic se sublimeaza in chiar actul critic la adresa cartilor inlocuitoare de parinti” (pagina 161)

“Totusi este important sa se admita faptul ca alegerea unei cariere nu este exclusiv un lucru pozitiv. Faptul ca o persoane alege ceea ce pare a fi o cariera constructiva, altruista, nu inseamna neaparat ca alegerea este e expresie sanatoasa a self-ului. Alegerea unui job sau a carierei poate servi unor nevoi defensive si chiar poate inhiba dezvoltarea unor talente potentiale” ( Career Choice: The Dynamics of Self-Expression – Martin Fine si Ernest Wolf).

Daca ne intoarcem la Freud care afirma ca “lumea muncii insoteste cele doua sisteme: inconstientul si preconstientul” este de inteles de ce ar fi de dorit ca in spatele fiecarei decizii de alegere profesionala sa existe o analiza mai profunda a tuturor motivelor constiente si inconstiente care au propulsat-o, deoarece “omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea”.