Cabinet de servicii psihologice


LA CE AJUTA O TERAPIE? DE CE SA MERGI LA PSIHOLOG?

A alege un raspuns la o intrebare precum aceasta, presupune a fi experimentat in mod propriu, individual, nebuloasa si seductia din cadrul unei relatii terapeutice.
Sa devii participant activ al unei terapii este, in egala masura, una dintre cele mai captivante si frustrante experiente umane. A te construi pe tine, a te inalta, a te desavarsi, a te forma si transforma inseamna, in prima instanta a te descompune, a te prabusi, a cadea in abisuri si a te confrunta cu propriile umbre. A te angaja intr-o terapie presupune mult curaj, a ramane presupune nebunie. Iar in final satisfactia de a fi iesit teafar la liman merita toti banii (si stim cu totii ca terapia nu e tocmai ieftina).

a)     Demersul terapeutic incepe cu mult inainte de prima sedinta in cabinetul psihologului, incepe odata cu reprezentarea interna, subiectiva a unei situatii conflictuale. Aflata in deplina siguranta si control in interiorul zonei de confort, persoana doar sesizeaza nevoia de ajutor din afara, fara sa actioneze concret in cautarea acestuia. Zona de confort ii asigura iluzia unui minimum de stabilitate, fara posibilitatea de a depasi granitele. Mediocritatea stagnarii este preferabila frustrarii aduse de schimbare.

b)     Transgresarea voluntara sau involuntara a primului cerc conduce catre zona de teama, in care se activeaza automat mecanismele de aparare: persoana gaseste pretexte sa nu actioneze, presiunea fiind prea mare; influenta celorlalti pare decisiva si lipsa increderii in sine se manifesta vizibil. Zona de teama ocupa mai putin teritoriu decat celelalte zone, dar este decisiva: persoana ori este coplesita de neputinta rezolvarii situatiei conflictuale si se intoarce in zona de confort, unde e caldut si bine, ori face un pas mai mare, strange din dinti si paseste in zona de invatare. In acest moment nevoia de a merge la psiholog poate fi ori abandonata, ori concretizata.

c)      Zona de invatare presupune o extindere a zonei anterioare, achizitia de noi abilitati si confruntarea directa cu provocarile aparute. Incepand cu aceasta zona, terapia poate incepe sa isi produca efectele asteptate.

d)     Ultima zona, cea a cresterii, coincide cu intreg demersul terapeutic: a gasi un scop, a-ti trai visele, a-ti stabili noi obiective si a cuceri alte dimensiuni. Parcurgerea celor patru etape sau zone nu e lipsita de emotii, frica, neincredere, demotivare, suspiciune. Marele castig ramane faptul ca orice sentiment de factura negativa este analizat, pus in context, redefinit cu ajutorul psihologului,

La ce ajuta de fapt o terapie? Autodescoperire, insight-uri, relationare pe niste baze mult mai sanatoase, cresterea capacitatii de a munci si a iubi, impacarea cu trecutul si cu evenimentele neplacute, integrarea experientelor traumatizante, atribuirea de sens si coerenta propriului destin, intelegerea si acceptarea propriei singuratati, regasirea bucuriei de a trai individual sau alaturi de ceilalti, adecvarea in pielea proprie…
Si lista poate continua, caci o parte importanta dintre rezultatele unei terapii depinde de cel care alege sa parcurga acest demers de tip demiurgic…

Ca si persoana care a ales sa parcurga acest demers, pot spune doar ca a intra intr-o relatie terapeutica este o optiune ce ar fi bine sa se regaseasca pe lista prioritatilor de viata ale fiecaruia (the bucket list).
Este pur si simplu o experienta care trebuie traita prin multitudinea sentimentelor si a intrebarilor pe care le declanseaza si le reaseaza in tine, prin pleiada de raspunsuri neasteptate care vin sa completeze necunoscute.

Terapia este un drum extrem de anevoios, dar salvator.
Pe peronul vietii suntem noi. Oricine se poate recunoaste in omul care isi cauta, prin smircurile existentei si dincoace de linia desertului mortii, un drum salvator” Octavian Paler